Comportamentul problematic la copil, ghid pentru părinți

Comportamentul problematic la copil în mediul familial și școlar, ghid pentru părinți.

Fiecare copil are propriul rit de dezvoltare și propriul temperament. De-a lungul timpului, în diferite etape de dezvoltare, copiii pot manifesta unele comportamente problematice, nedorite sau nepotrivite.

În funcție de vârsta de dezvoltare a copilului acestea sunt interpretate și abordate diferit de către părinți. Unele comportamente ”nepotrivite” sunt specifice anumitor vârste. Spre exemplu pe la vârsta de 3 ani copiii pot începe să spună foarte multe minciuni.

La vârste mici cei mai mulți părinți încearcă să corecteze comportamentul problematic la copil prin diferite metode. Unii cu disciplinare fizică, alții cu agresiune verbală și psihică (ridică tonul la copil, îl amenință, îl face de rușine) cu scopul de a reduce comportamentul nepotrivit. Însă aceste metode enumerate mai sus afectează profund structura psihică a copilului încă de la vârste fragede.

La vârsta preadolescenței începe să se dezvolte mai semnificativ imaginea de sine, stima de sine  și personalitatea. Adolescenții încep să aibă și să își exprime mai intens păreri diferite de ale părinților. De cele mai multe ori adulții percep această atitudine ca răzvrătire sau neascultare și intră în luptă cu propriul copil.

Este foarte important pentru părinți să se informeze și să cunoască etapele de dezvoltare ale copiilor și să își adapteze așteptările și relațiile în acord cu vârsta și capacitățile copilului. Pentru că am întâlnit tot mai mulți părinți care au cerut îndrumări pentru relația cu copiii am structurat câteva informații și aici.

Pași în procesul de identificare și schimbare pentru comportamentul problematic la copil

1. Identificarea comportamentului problematic la copil.

Identificați și descrieți comportamentul problematic la copil, prin tot ceea ce observați: când și unde apare, ce se întâmplă înainte de acest comportament, reacțiile persoanele din jur și reacțiile dvs. Este important să analizați dacă respectivul comportament este într-adevăr o problemă. Ghidați-vă după următoarele întrebări:

Este periculos comportamentul pentru copil sau pentru alte persoane?

Este perturbat procesul de dezvoltare cognitiv comportamental al copilului pe termen scurt sau pe termen lung?

Alți copii sau adulți reacționează negativ și/sau îl evită ca urmare a acestui comportament?

Când un copil are mai multe comportamente problematice este important a fi abordate ți analizate pe rând și nu toate odată.

2. Identificarea funcției comportamentului și a factorilor care determină comportamentul problematic la copil.

Orice comportament are o funcție, un scop (de a îndeplini o dorință sau o nevoie, de stabili sau menține relații, de reglare emoțională, etc). La fel și comportamentul problematic. Funcția sau scopul comportamentului problematic la copil nu sunt întotdeauna ușor de identificat. Pentru a înțelege acest aspect este important să fim atenți la întreg contextul în care apare.

Când și unde apare comportamentul problematic la copil?

Ce se întâmplă în mediu înconjurător când apare acest comportament?

Ce alte persoane mai sunt implicate sau cine se află în apropierea copilului?

Pe lângă aceste aspecte analizați și preferințele și aversiunile copilului, temeri și frustrări ale acestuia, abilitățile de comunicare ale copilului, reacții specifice la anumiți stimuli senzoriali. În analiza comportamentul problematic la copil menționați frecvența, intensitatea, durata comportamentului, menționați de câte ori pe zi apare și cât de mult durează, identificați clar situația în care comportamentul.

Funcțiile comportamentul problematic la copil

  • de a atrage atenția sau a comunica o nevoie sau o dorință
  • de a obține ceva ce își dorește ( se trântește pe jos în magazin pentru că vrea să îi cumperi ce vrea el)
  • de a evita o situație neplăcută sau prea dificilă pentru copil
  • de a obține o plăcere senzorială
  • de auto-reglare și eliberarea tensiunii interioare ( stă mult pe telefon pentru că vrea să se relaxeze după școală)
  • din nevoia de a comunica ceva verbal.

    3. Identificarea unui comportament alternativ.

    Pe măsură ce identificați scopul sau funcția comportamentului problematic, vă puteți gândi la un alt comportament alternativ, dorit  (cu ce comportament funcțional poate fi înlocuit), care să îndeplinească aceeași funcție.

Metoda de intervenție comportamentală trebuie să se axeze în principiu pe îndrumare și instruire și  nicidecum pe pedeapsă.  Obiectivul este de a îl sprijini pe copilul să își însușească metode adecvate pentru a comunica nevoile și dorințele sale și de a interacționa cu ceilalți.

De exemplu: copilul are nevoie să învețe să ceară ajutor într-un mod adecvat atunci când nu se descurcă singur, să își comunice într-un corect și verbal dorințele sau nevoile, să își identifice și să își exprime verbal emoțiile, să facă activități de relaxare și reducerea stresului și altele.

4. Dezvoltarea de strategii pentru schimbarea comportamentului.

Adaptarea mediului la nevoile copilului. Unele comportamente pot fi reduse sau eliminate prin schimbarea mediului. Nu înseamnă că vom schimba totul ci vom ține cont de nevoile copilului. Identificați care sunt schimbările fizice care ar ajuta copilul în reducerea comportamentului problematic. O lampă în plus în anumite locuri, schimbarea mobilierului, etc.

Reducerea stimulilor sau factorilor care declanșează comportamentul problematic.

Realizarea unui program clar și previzibil.

Identificarea modalităților de relaxare pentru copil. Activități sportive, cântatul la un instrument, exerciții de calmare și liniștire, uneori pauze și recompense la anumite activități mai dificile.

Alternarea sarcinilor dificile cu unele mai ușoare și plăcute.

Comportamentul problematic la copil, ghid pentru părinți

1. Nu reacționați instinctiv la comportamentele copilului.

Iată câteva modalități de a acționa când copilul are un comportament problematic:

  • Ignorarea comportamentului

Ignorarea comportamentului este potrivită pentru comportamente minore care au ca scop atragerea atenției . Dacă mediul și situația permit, în prima fază ignorați comportamentul nepotrivit al copilului. Apoi când copilul s-a liniștit vorbiți cu copilul despre comportamentul său și posibile consecințe dacă va mai repeta acel comportament. Uneori când răspunzi la comportamentul negativ al copilului, îi întărești comportamentul. Nu toate situațiile și locurile permit ignorarea unui comportament nepotrivit. Este important însă să vă asigurați că copilul nu este încurajat în comportamentul său.

  • Redirecționarea  comportamentului nepotrivit.

Redirecționarea este o metodă de schimbare comportamentului. Când un comportament este nepotrivit, copilul trebuie să învețe un comportament potrivit – ce se așteaptă de la el, cum ar trebui să se comporte. Copilul trebuie să învețe un comportament alternativ mai adecvat decât comportamentul nepotrivit și să aibă posibilitatea să îl exerseze și să îl repete. Iată câteva sugestii:

  • Învățați-l un alt comportament, dar asemănător, care este acceptat în situații sociale.
  • Îndreptați-i atenția spre o altă activitate atunci când apare comportamentul problematic la copil.
  • Explicați copilului când și unde este acceptat comportamentul nepotrivit și unde nu.
  • Stabiliți locul și momentul în care este permis controlat comportamentul nepotrivit (ca timp, manifestare și intensitate) și reduceți treptat timpul alocat comportamentului nepotrivit.

Uneori comportamentul problematic la copil este întreținut de anumiți întăritori. În aceste situații eliminarea întăritorilor poate duce și la eliminarea comportamentului nepotrivit.

  • Eliminarea situațiilor stresante care determină sau întăresc comportamentul problematic la copil.

Unele comportamente nepotrivite sunt rezultatul unui mediu foarte stresant pentru copil. Analizați situațiile în care apare comportamentul nepotrivit și dacă observați că există factori stresori puternici pentru copil încercați să eliminați situațiile stresante.

Când răspunzi copilului asigură-te că ești calm și și ai că ai înțeles scopul comportamentului nepotrivit. Copiii pot avea comportamente nepotrivite din mai multe cauze:

– vor să atragă atenția adulților (se simt neglijați sau neiubiți-nu primesc suficientă atenție)

– vor să comunice un disconfort sau o neplăcere.

– sunt obosiți sau au o nevoie fiziologică (le este somn, sunt flămânzi, sunt epuizați, etc) de a atrage atenția sau a comunica o nevoie sau dorință.

2. Fiți fermi și consecvenți în vorbire și în comportamente.

Solicitați copilului activități potrivite nivelului lui de dezvoltare și capacităților lui cognitiv-emoționale.

  • Analizați dacă activitatea este prea grea și copilul nu o poate realiza singur.
  • Fiți atenți dacă activitatea este impusă când copilul realizează o activitate plăcută în mod independent. Atunci informați copilul ca urmează să mai facă acea activitate un timp de… ( explicați copilului pe înțelesul său) după care va trebui să se oprească și să realizeze activitatea solicitată de dvs.
  • Specificați copilului activitatea care urmează să o realizeze, cât timp durează, și că sunteți lângă el dacă are nevoie de ajutor.
  • Fiți fermi și îndrumați copilul către activitatea cerută.
  • Încurajați copilul pe tot parcursul realizării activității cerute.
  • Cereți copilului activități potrivite capacităților lui de dezvoltare.
  • Dacă unele activități sunt mai grele sau mai lungi împărțiți-le în activități mai mici sau mai scurte de timp.
  • Asigurați-vă căci copilul a înțeles ce trebuie să realizeze, dacă nu, mai explicați până înțelege sarcina cerută.

 

Photo by Andrea Piacquadio:

Bibliografie:

Curs Introductiv de Educație Incluzivă, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu

Dizabilități, Autor: M. M. Turza, București, 2017, www.educatieincluzivă.info ”.

 

Facebook
Twitter
Email
Print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *