Cum ajutăm un copil cu ADHD
, ,

Cum ajutăm un copil cu ADHD

Cum ajutăm un copil cu ADHD

Dacă vorbești de ADHD în societate vei avea șansa să observi o diversitate de reacții. De la fețe triste și compătimitoare, la figuri aspre care condamnă. Marea majoritate a oamenilor știu că este o vorba despre un copil neatent, neastâmpărat și impulsiv. Mulți l-ar numi un copil needucat și neglijat în familie.

Dacă vorbim de ADHD cu părinții vom vedea de asemeni o mulțime de reacții. De la părinți care au copil cu ADHD și au găsit soluții să meargă mai departe, la părinți epuizați și depășiți de situație, la părinți duri, aspri care condamnă agresiv un copil din școală cu un diagnostic de ADHD.

Dar toate aceste reacții sunt în funcție de cunoștințele pe care le are fiecare cu privire la acest diagnostic de ADHD. Cu cât vom cunoaște mai mult despre această tulburare cu deficit de atenție și concentrare, cu atât vom găsi mai multe soluții și mai multe resurse. Fie că sunteți părinți, fie că sunteți profesori, cunoașterea și înțelegerea simptomelor  ADHD, vă va oferi mai multe soluții dificultăților întâlnite la un moment dat.

Aș vrea să încurajez părinții care au copil cu ADHD și să le spun că merită orice efort pentru copil. De fapt aș vrea să încurajez toți părinții care au copii. Orice copil poate avea la un moment dat în viață anumite dificultăți. Unii copii sunt foarte fragili și sensibili, alții sunt foarte emotivi și au parte de bullying la școală, alții înțeleg mai greu anumite materii, alți copii au alte afecțiuni biologice… Există multe provocări pentru orice părinte. Curaj să căutați și să găsiți soluții și luptați pentru copii și împreună cu copiii pentru binele lor pe termen lung.

Uneori părinții care au copil cu ADHD vin la cabinet și sunt foarte descurajați cu privire la problema copilului lor. Observ însă că pleacă foarte încurajați și mai deciși să continue lupta când găsim împreună beneficii pentru copil cu ADHD pe termen scurt și pe termen lung.

Alteori trebuie să ne uităm la posibile pericole care ar putea apărea dacă renunță la a mai fi sprijin pentru copil sau abandonează rolul de părinte responsabil. Uneori părinții se descurajează pentru că se așteaptă la rezultate imediate, iar acestea întârzie să apară.
Iată câteva idei să vă motivați, să nu vă opriți niciodată pentru a face tot ceea ce este necesar pentru ca un copil să aibă o viață cât mai normală acum și când va fi adult.

As vrea mai jos să schițez câteva motive pentru care merită să faci toate eforturile pentru binele copilului cu ADHD și să mergeți cu copilul la specialiști să facă psihoterapie. O parte sunt motive negative și o parte sunt motive pozitive. Să începem.

Motive de psihoterapie pentru copil cu ADHD

1. Asocierea ADHD cu alte tulburări de comportament.

Dacă părinții neglijează simptomele copilului cu ADHD și nu înscriu copilul într-un program de psihoterapie sau reacționează greșit la simptomele copilului (sunt agresiv fizic cu copilul, țipă la el, îl pedepsesc excesiv) copilul are mari șanse de a dezvolta alte tulburări comportament foarte periculoase.

Foarte multe studii arată căci acești copii nu învață să își gestioneze impulsivitatea, au o stimă de sine foarte scăzută, nu învață cum să se concentreze și să își mențină atenția pentru învățare și au mari deficiențe la scoală și crește șansa abandonului școlar. Multe din simptomele ADHD descoperite în copilărie se vor accentua pe măsura ce copilul crește.

La vârsta adolescenței și tinereții acești copii ajung să fie foarte agresivi, antisociali, să se angajeze în comportamente delicvente, să nu mai frecventeze nici o școală, să nu reușească să își termine studiile sau să își ia un job, să consume substanțe psihoactive și să devină dependenți de droguri, să se implice în activități ilicite și să comită fapte regretabile pentru tot restul vieții.

Tinerii ajung să aibă astfel de comportamente nu pentru că așa își doresc, ci pentru că adulții nu i-au înțeles de mici copii, nu i-au acceptat și nu au făcut toate eforturile să îi ajute. Tinerii cu ADHD au o afectare neurofuncțională. Creierul lor este într-un fel dereglat și nu percepe cu aceeași măsură pericolul și efectele faptelor sale.
Cred că nici un părinte nu își dorește să aibă un adolescent sau tânăr descris în comportamentele de mai sus. Pentru binele prezent dar și cel pe termen lung este foarte important să ne adunăm mereu toate resursele și energia și să continuăm mai departe în a-i ajuta pe acești copii.

2. Copiii au o mare capacitate de învățare și de schimbare.

Un copil cu ADHD se poate naște cu anumite afecțiuni biologice sau genetice însă în același timp creierul copiilor este foarte ”avid” de cunoaștere și de a învăța. Contează foarte mult însă, dacă copilul este îndrumat corect și după capacitățile sale pentru a învăța lucruri bune și obiceiuri sănătoase care să îl ajute în viață, sau dacă este abandonat și lăsat în voia sorții lui.

Să amintim și de plasticitatea creierului și de faptul că unele comportamente se pot însuși prin multă repetare și pot deveni ca niște automatisme.
Câți dintre noi mai conștientizăm cum trebuie să ducem lingura la gură când mâncăm? Am repetat de atât de multe ori și am învățat atât de bine acest comportament încât a devenit ca un automatism.

La fel și copiii, vor învăța de mici comportamente sănătoase și când vor fi mari le vor fi de mare folos. Chiar dacă copiii cu anumite afecțiuni nu învață atât de repede cum se așteaptă părinții, totuși ei fac progrese în ritmul lor și lucrul acesta se va vedea în mod deosebit la vârsta adultă. Am avut ocazia să văd copii cu afecțiuni care nu au beneficiat de ore de psihoterapie și erau mai rău decât au fost când erau mici. Și lucrez cu copii care au diferite afecțiuni și văd cât de mult înseamnă chiar și cele mai mici progrese. Pentru viitorul adult va fi un comportament sănătos care îl va ajuta să trăiască onorabil în societate.

3. Există șansa de a beneficia de programe adaptate nevoilor lor.

Un copil cu ADHD care merge la psihoterapie va primi un program personalizat nevoilor și capacităților lui de învățare. Nu este tot un învățământ de masă, ci este ceva specific doar pentru el. Asta înseamnă căci acest program este menit să stimuleze dezvoltarea sa conform cu nevoile și capacitățile sale. Deci copilul nu este ”chinuit” acolo cum am auzit un părinte… ”Lăsați copii așa cum sunt ei și nu îi mai chinuiți!”

Un copil este chinuit când adulții nu sunt interesați de el, nu se străduiesc să îl înțeleagă și să îl ajute. Un copil lăsat în neputințele lui este un copil chinuit. Un copil ajutat și încurajat este un copil care va evolua și va deveni un adult funcțional în societate.
Cum ajutăm un copil cu ADHD ?

Psihoterapie pentru copil cu ADHD

Despre acest aspect aș vrea doar să punctez câteva lucruri. Există foarte multe informații despre programe de terapie pentru copii cu ADHD, ce este indicat pentru copil cu ADHD și cum să îl înțelegem mai bine. Ce aș vrea să remarc însă sunt următoarele:

1. Aveți încredere in specialiști și faceți echipă cu ei.

Întrebați orice nelămurire, respectați indicațiile primite și adunați-vă mereu energia și resursele să fiți consecvenți.

2. Aveți răbdare și credință.

Lucrurile se vor întâmpla la momentul lor. Unii copii învață mai greu alții mai ușor. Dar munca nu va fi fără rezultat.

3. Păstrați legătura permanentă cu cadrele didactice.

Acceptați și frustrările profesorilor și căutați împreună soluții pentru problemele care apar.

4. Căutați în permanență informații de la profesioniști.

Un om informat este un om puternic. Astfel veți reuși să vă înțelegeți mai bine copilul și să găsiți soluții pe măsura nevoilor lui. Care sunt lucrurile pe care trebuie să ne focusăm în relația cu copilul cu ADHD?

5. Focusați-vă pe resursele lui.

Este mult mai important să analizați și să notați resursele copilului decât să vă focusați pe ce nu poate face. Cu ajutorul resurselor vom găsi modalități prin care să schimbăm și comportamentele nedorite. Dacă ne vom focusa pe ce nu poate să facă vom rămâne blocați în neputință și descurajare.

6. Acceptați că fiecare copil își are unicitate lui.

Nu vă comparați copilul cu nimeni…nici măcar cu un alt copil cu aceeași afecțiune. El este unic și părintele trebuie să accepte și să învețe cum să se comporte cu copilul său. Greșeala comparației este la cei mai mulți părinți chiar și la copiii fără afecțiuni din naștere.
Dar acest lucru nu este constructiv nici pentru copil nici pentru părinte. Un părinte trebuie să se uite la resursele copilului său și să facă din el cea mai buna versiune a sa. Să îi fie sprijin să se dezvolte după capacitățile sale.

Vă doresc înțelepciune și credință!

 

Photo by Tara Winstead: https://www.pexels.com/photo/adhd-text-8378728/

 

Facebook
Twitter
Email
Print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole