Tulburări de comportament la copii
, ,

Tulburări de comportament la copii

Tulburări de comportament la copii cu autism. Aspecte medicale

Unele tulburări de comportament la copii pot fi cauzate de diferențele de procesare senzorială, care constau în incapacitatea creierului de a primi, de a integra (conecta), de a interpreta sau de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a avea o activitate normală zilnică. Cu alte cuvinte creierul acelei persoane fie nu primește informațiile de la simțuri, fie nu le conectează cu alți stimuli, fie nu poate interpreta informația ajunsă la creier pentru a oferi un răspuns de adaptare zilnică.

Când procesarea informației este deficitară, persoana este incapabilă să perceapă, să sesizeze și să răspundă printr-un comportament corect și adaptat și deseori aceste sunt catalogate drept tulburări de comportament la copii. Persoanele cu diferențe de procesare senzorială au un creier dezorganizat. Datorită acestei realități, multe aspecte ale vieții sunt la rândul lor dezorganizate și sunt evidente tulburări de comportament la copii.

Cauze și simptome pentru tulburări de comportament la copii

În cartea sa Carol Stock Kranowiitz  ”Copilul desincronizat senzorial” structurează principalele simptome ale deficiențelor de procesare senzorială care determină tulburări de comportament la copii.

  1. Diferențe de modulare senzorială.
    – care evită senzațiile – hiperreactivitate cerebrală
    – care ignoră senzațiile – subreactivitata cerebrală
    – care sunt în căutare senzorială – căutare de senzații
  2. Diferențe de discriminare senzorială
    – care confundă senzațiile – diferențele de discriminare
  3. Diferențe motorii cu bază senzorială
    – care sunt fără vlagă- diferențele de postură
    – care nu au coordonare

În diferențele de modulare senzorială creierul unui copil caută mereu modalități de ajustare a reacțiilor la diferiți stimuli din exterior. Cu alte cuvinte, la nivelul creierului ajunge o informație de o intensitate diferită în raport cu stimulii primiți din mediu. Uneori acest lucru poate determina tulburări de comportament la copii.

  1. Unii copii ajung să evite senzațiile deoarece la nivelul creierului lor există o hiperrectivitate. Creierul acestor copii percepe informația primită de la stimulii din mediul extern mult mai intens decât este ea. Astfel, copii sunt extremi de sensibili. Pot să îi deranjeze cele mai mici zgomote, să îi deranjeze mirosuri pe care ceilalți poate nici nu le sesizează, lumini intermitente sau orice anumite texturi de materiale. Fiind copleșiți de senzații, ei sunt extrem de sensibili și caută modalități de a evita senzațiile din mediul exterior. Astfel, se ghemuiesc sau se ascund, plâng și opun rezistență când sunt ținuți cu forța.
  2. Alți copii par să ignore senzațiile din mediul exterior sau pare că nu le acceptă, sunt subreactivi. De fapt creierul lor oferă un răspuns de intensitate mai redusă la stimulii obișnuiți. Ei au nevoie de stimuli mult mai puternici din mediul exterior pentru a oferi un răspuns normal de adaptare. Acești copii par neinteresați de ce se întâmplă în jurul lor, uneori nu oferă răspunsuri când sunt întrebați, alteori nu se angajează în activități obișnuite. Aceste aspecte pot fi interpretate de unele persoane ca fiind tulburări de comportament la copii.
  3. Alți copii sunt în căutare de senzații și au o nevoie permanentă de stimulare senzorială. Aceștia sunt într-o permanentă mișcare și creierul lor adoră senzațiile de intensitate foarte mare. Stimulii intenși, care pentru cei mai mulți sunt deranjanți, pentru ei sunt o plăcere. Își doresc să asculte muzică foarte tare, dacă se lovesc, simt durerea mult mai puțin, și caută medii în care primesc senzații de intensitate mare.

Tulburări de comportament la copii

Copilul care evită senzațiile (hiperreactivitate) Tulburări de comportament la copii

  • Evită să atingă oameni și obiecte sau să fie atins de oameni. Poate să aibă o reacție intensă când este atins pe neașteptate sau când se murdărește.
  • Evită să se miște și nu îi place să fie mișcat cu forța. Se teme să nu cadă sau să se dezechilibreze. Poate să aibă și rău de mașină.
  • Nu îi plac sporturile pe terenurile de joacă sau care implică mișcări spontane.
  • Se simte copleșit când are o mulțime de imagini la care trebuie să se uite. Pune mâinile la ochi, reacționează exagerat la lumini strălucitoare.
  • Își pune degetele în urechi pentru a nu auzi zgomote repetate (mașina de spălat sau aspirator) sau cântece.
  • Protestează la unele mirosuri care lui îi sunt foarte neplăcute, sau la mâncăruri de anumite texturi, culori sau temperatură.
  • Simte mult mai intens frigul, căldura sau foamea. Poate simți nevoia să meargă de mai multe ori la baie.

Copilul care ignoră senzațiile (subreactivitate) Tulburări de comportament la copii

  • Nu își dă seama și nici nu îi pasă dacă este murdar pe față, pe mâini sau pe haine. Nu percepe tactil unele lucruri și nu distinge între diferite texturi de obiecte. Poate să scape obiecte din mână fără să își dea seama.
  • Nu realizează când este într-un pericol fizic (că poate să cadă de la o înălțime mare, sau să se lovească la balansoar) și nu știe să se protejeze în mod corespunzător de eventuale pericole. Poate să stea în leagăn ore în șir fără să se plictisească și fără să amețească.
  • Nu are proprie inițiativă de a face o activitate fizică.
  • Nu este afectat de stimulii foarte puternici. Poate să se uite fix la o lumină strălucitoare, sau privește îndelung fețele oamenilor. Ignoră vocile sau sunetele obișnuite dar este stimulat de sunete bruște sau anumite ritmuri muzicale energice.
  • Nu percepe mirosurile neplăcute, prin urmare nu este conștient de existența lor. Poate să prefere mâncăruri foarte picante sau foarte sărate.
  • Nu simte senzația de foame și poate sta mult timp flămând dacă nu îi dă altcineva de mâncare. Poate fi inconștient de nevoia de a urina și poate face pe el fără să își dea seama.

Copilul în căutare de senzații (care dorește mai mult) Tulburări de comportament la copii

  • Pune mâinile peste tot, îi place să simtă diferite texturi și este încântat de ele. Se freacă de ziduri, mângâie diferite obiecte.
  • Este în permanentă mișcare și îi place la nebunie să fie învârtit și nu amețește. Explorează foarte intens mediul, este într-o continuă căutare, poate să stea cu capul în jos și îi place să își asume riscuri.
  • Îi place să fie ținut strâns în brațe, și este dornic să împingă sau să ridice obiecte grele. Adoră să fie energic și să se joace jocuri cu mișcare intensă.
  • Poate să fie atras de obiecte care se rotesc, obiecte strălucitoare, lumini intermitente.
  • Adoră sunetele puternice, locurile aglomerate, și de multe ori vorbește cu o voce foarte puternică.
  • Caută mirosuri puternice, miroase oamenii sau obiectele. Linge obiecte sau gustă din orice lucru chiar și cele necomestibile. Preferă mâncarea foarte fierbinte sau foarte picantă. Nu are senzația de ”sătul” poate să mănânce la nesfârșit până i se face rău.

Diferențele de discriminare senzorială sunt dificultăți în interpretarea mesajelor de la un anumit stimul. Creierul lor nu reușește să interpreteze detaliile primite de la anumit stimul și oferă un răspuns incomplet și ambiguu. Copilul este confuz și nu reușește să ofere un răspuns de adaptare complet și pot fi observate tulburări de comportament la copii.

Copilul care confundă senzațiile, Tulburări de comportament la copii

  • De cele mai multe ori nu poate distinge obiectele doar prin pipăit și are nevoie să și vadă obiectul pentru a ști ce este. Nu își dă seama unde a fost atins și nu conștientizează seriozitatea unei lovituri sau a unei vânătăi. Uneori manevrează foarte greu obiectele și este foarte neîndemânatic. Poate să aibă dificultăți senzoriale de temperatură și durere.
  • Pare că nu este în relație cu propriul corp. Dacă schimbă direcția și are ochii închiși poate fi confuz și debusolat. Se împiedică deseori și întâmpină dificultăți când se îmbracă sau când merge pe bicicletă.
  • În interacțiunile cu alți oameni, deseori nu observă mimica și gestica celorlalți și nu știe cum să reacționeze.
  • Poate să nu diferențieze sunete, imagini, mirosuri sau imagini.
  • Nu își dă seama dacă îi este frig sau cald, dacă îi este foame sau dacă trebuie să meargă la toaletă. Creierul său ”confuzat” de informațiile din mediul exterior și nu reușește să le integreze pentru a oferi un răspuns de adaptare optim.

Diferențele motorii cu bază senzorială sunt dificultăți în integrarea mai multor stimuli pentru a oferi un răspuns de mișcare (de a scrie, a sta, a alerga, a mânca, a se mișca).

Astfel unii copii sunt fără vlagă și pot avea probleme de postură, mișcări greoaie și poziții ale corpului care le fac activitățile greoaie. Se mișcă foarte greu, parcă nu au putere să facă activități obișnuite. Pentru unii părinți acestea pot fi interpretate ca tulburări de comportament la copii.

La alți copii creierul nu reușește să integreze și să organizeze informațiile primite de la mai mulți stimuli. Astfel copilul nu reușește să aibă idei creative, să planifice acțiuni multiple sau să își facă planuri de activități cu etape multiple.

Copii cu diferențe motorii, Tulburări de comportament la copii

Copii cu diferențe motorii pot fi copii fără vlagă sau necoordonați. Părțile corpului nu acționează ca un întreg.

  • Copilul are o slabă coordonare motorie și îi este greu să inițieze sau să mențină activitățile.
  • Nu înțelege succesiunea unor etape și nu reușește să le realizeze. Uneori îi este dificil urcatul sau coborâtul scărilor. Nu știe cum să își alterneze membrele pentru a face acțiuni de rutină.
  • Are dificultăți în a prinde, arunca sau apuca un obiect.

Fiecare copil este unic și modul de manifestare a diferențelor de procesare senzorială vor fi diferite de la un copil la altul. Astfel și aceste tulburări de comportament la copii sunt diferite.

Este nevoie de multă răbdare și atenție cu un copil pentru a-l putea înțelege și sprijini în activitățile sale zilnice.

Factori care influențează aceste tulburări de comportament la copii

În primul rând aceste diferențe de procesare senzorială diferă ca frecvență, intensitate și durată. Apoi diferă modul de autoreglare al fiecărui copil. Autoreglarea este capacitatea copilului de a controla modul în care se simte și acționează într-o anumită situație. Autoreglarea nu este de sine stătătoare și permanentă. Orice individ face zilnic procese cognitive de adaptare la situațiile de viață. La fel și copiii cu diferențe de procesare senzorială. Ei învață mereu modalități de adaptare la diferite situații, de aceea este foarte importantă terapia încă de la vârste mici. Astfel copii învață modalități de adaptare constructive.

În funcție de cele amintite mai sus poate fi un grad mai ușor sau mai accentuat de tulburări de comportament la copii. Unii copii pot avea nevoie de mai mult sprijin, alții învață modalități de autoreglare și au nevoie de mai puțin sprijin. Unii copii pot să aibă afectați mai multe simțuri, alții mai puține.

Copilul cu diferențe de procesare senzorială are afectate multe arii din viața sa. Activități zilnice precum trezitul de dimineață, mâncatul, îmbrăcatul, baia, somnul, mersul la școală, discuțiile cu colegii pot fi foarte obositoare și dificile. Procesarea lui senzorială deficitară nu îl face doar diferit de ceilalți copii, ci se remarcă și faptul căci copilul are nevoie de sprijin pentru activitățile obișnuite.

Intervenția terapeutică în tulburări de comportament la copii.

Terapia de recuperare îl ajută pe copil acum pentru a se descurca în viața de zi cu zi, dar îl ajută și pe termen lung să își însușească achiziții necesare când viața va fi mai complexă și mai solicitantă. Fără intervenție și tratament diferențele de procesare senzorială vor deveni o problemă tot mai accentuată și permanentă, deoarece creierul copilului va accesa mecanisme de autoapărare și va evita tot mai mult activitățile și interacțiunea umană.

Este foarte greu pentru părinți să accepte realitatea cu privire la copilul lor. Însă cu cât își găsesc mai devreme resurse și intervin terapeutic în viața copilului cu atât șansele de recuperare sunt mult mai mari.

Toate aceste lucruri sunt foarte importante pentru a beneficia de un tratament corect. Diferențele de procesare senzorială nu vor dispărea cu timpul, ba din contra se vor agrava. Copilul nu va depăși prin creștere diferențele de procesare senzorială, ci va crește odată cu ele.

Intervenția terapeutică îl ajută pe copil astfel:

  • Să își dezvolte abilități pentru a  socializa și să interacționa cu oamenii.
  • Îmbunătățește starea emoțională și crește stima de sine.
  • Să facă achiziții necesare vieții.
  • Să se dezvolte cognitiv.
  • Să parcurgă un învățământ adaptat.

Bibliografie

Carol Stock Kranowiitz  ”Copilul desincronizat senzorial”

Image by <a href=”https://pixabay.com/users/alexas_fotos-686414/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=1743392″>Alexa</a> from <a href=”https://pixabay.com//?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=1743392″>Pixabay</a>

Facebook
Twitter
Email
Print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole