fbpx

Mai bine taci !

Nu de puține ori am văzut suferința profundă a celor de lângă mine. Nu doar că suferința lor mă învăluia încet încet și pe mine, dar nu știam ce să fac cu acea suferință. Nici cu suferința lor, nici cu suferința mea. Așa în neputința suferinței am tăcut. Și bine am făcut. Da, mai bine taci !

Taci, când suferința e atât de aproape încât nu mai încap cuvinte…

Taci pentru că uneori nu ai prea multe de spus și nici nu îți cere nimeni să spui multe. Oare ai trăit tu vreodată suferința unui părinte care zilnic vede durerea din ochii copilului său care se frânge de durerile unei boli nevindecabile? Oare ai trăit tu vreodată suferința unui copil fără alinarea mamei sau brațele puternice ale tatălui? Oare ai trăit tu vroedată suferința și durerea despărțirii de cel drag? Și câte suferințe nu sunt în lumea aceasta. Mai bine taci… suferința care ai trăit-o tu nu e ca suferința altuia. Nu poți înțelege dacă pașii tăi nu au calcat acele urme ale suferinței. Așa că mai bine taci!

Mai bine taci când nu ai în inima ta dragoste și respect.

Când inima ta este plină doar cu dreptate și judecată, taci! Când ochii tăi văd doar ce vor să vadă, când inima ta simte doar ce este bine pentru ea, TACI!  Când nu te poți goli de tine însuți, să lași puțin loc și pentru suferința altora în inima ta, mai bine taci. Taci…măcar așa știu că n-ai fost prezent acolo. Sau măcar știu că nu m-ai înțeles, sau că poate nu îți pasă. Dar îmi va fi imens mai greu să știu că ai fost acolo cu inima ta plină de tine însuși, cu ochii critici și vorbe de judecată.

Mai bine taci când și ție ți se pare prea greu să mai spui ceva. Nu te forța că nu o să iasă nimic bun. Taci, dacă suferința mea a cuprins și inima ta… Și mie îmi este greu să vorbesc. Dar prezența ta și inima ta sinceră o voi simți și eu… Pentru că în suferință inima vrea alinare, și va simți aceasta pe alte unde.

Mai bine taci când brațele tale sunt ocupate să țină orgoliile și măndria și nu pot fi folositoare.

Mai bine taci când crezi că alții ar trebui să facă ceva, când statul, sau părinții, sau oricine altcineva trebuie să facă ceva și nu tu. Dacă nu ai înțeles că ceea ce vezi e pentru tine și dacă o parte din acea suferință nu ai lăsat-o să cuprindă și inima ta…mai bine taci.

Mai bine taci când tu ai multe doar prin muncă și trudă iar alții sunt săraci… Taci și îți protejează ce ai adunat cu trudă. Cei ce suferă nu au nevoie și de suferința și truda ta… ei au nevoie de alinare și iubire, iar tu nu îi poți oferi asta pentru că ești prea ocupat cu munca și truda pentru ale tale.

Da, și mai taci și atunci când suferința ta e mare… Uneori nu o poți duce pe a ta, și nu vei mai putea să o duci și pe a altora. Tăcerea nu face neaparat ca suferința să fie mai mică, dar cel puțin nu o face mai mare. În suferință inima vorbește cu Creatorul ei și de acolo așteaptă răspuns și izbăvire. Așa că, fă liniște ca cel ce suferă să audă vocea divină. Sau dacă vorbești vorbește puțin ca să auzi și vocea Creatorului și Vindecătorului Divin.

Mai bine taci și așteaptă îndurarea Cerului peste tine. Taci, nu rosti vorbe grele. Lasă inima să vorbească pentru că ea este cea care știe ce o doare și ea va primi alinare la momentul potrivit.

Nu vă grăbiți să rostiți cuvinte pline de orgolii. Nu oferiți sfaturi când mâinile vă sunt ocupate cu propriile virtuți și în inima voastră nu a pătruns o fărâmă din durerea celui ce suferă.

 

  • Adaugă opinia ta