fbpx

Părinți implicați – copii fericiți

A fost o zi când am mers cu copii la medic. Așteptam la rând… Mai erau și alte mămici cu copilașii lor, dar în mod deosebit una mi-a a tras atenția. Avea un copilas doar de vreo 4 anișori și mereu își băga degetele în gură și își rodea unghiile… Mama lui îi dădea mereu peste mânuțe, cumva să îl determine să nu își mai bage degetele în gură. Dar mereu și mereu copilașul își ducea degetele la guriță, parcă atras tot mai mult de ceea ce îi era interzis. La un moment dat mămica lui era foarte nervoasă și îl lovise destul de tare peste mânuță. Dar…nu a început să plângă, ci în câteva momente s-a întors cu spatele la ea și iărași  își rodea unghiuțele.

Nu părea să fie afectat așa de mult de durerea ce i-o pricinuise lovitura dura a mamei sale. Am văzut însă pe fața lui o altă durere…o durere ascunsă în inimă, ce o purta mereu cu el.   A avut mai târziu un moment când s-a dus în  fața mamei sale, s-a uitat la ea, și a vrut sa o îmbrățișeze, dar a fost așa de dur respins.” Tu nu mă asculți, stai mereu cu degetele în gură, nu meriți să te iubesc!” a fost răspunsul mamei.

Atunci parcă am pimit o lovitură puternică în piept…și m-am gândit … Cât de dureros a fost pentru acea ființă atât de fragilă și de frumoasă, care avea atâta nevoie de dragoste și de atenție. Și poate aceasta nu a fost prima lui lovitură și nici singura… Deaceea poate a și ajuns să se retragă singur doar cu degetelele sale și să și le ronțăie…

Părinții implicați însă vor crește copii fericiți și echilibrați. Nu copii perfecți ci copii cu iubire și fericire!

Apoi gândurile mele au traversat ani la rând …zile și clipe când am greșit față de copilașii mei. M-am uitat atunci la ei …erau pe bancă lângă mine…se jucau amandoi cu o mașinuță… As fi vrut să îi strâng la pieptul meu să îmi cer iertare pentru toate greșelile și neatențiile mele față de ei  și să le spun cât de mult îi iubesc. Dar  trebuia să intrăm în cabinet, așa că doar i-am îmbrățișat pe amândoi spunându-le că îi iubesc.

Am continuat să mă gândesc la copilașii mei, la ceea ce clădesc eu în ei, ce valori și ce principii sădesc în ei … Mai presus de toate m-am gândit ce exemplu sunt eu pentru ei și ce văd ei la mine, ce iubesc ei la mine…merit eu să mă iubească? Dacă așa spunea mămica aceea că iubirea trebuie să o meriți…?

De multe ori am greșit și eu față de copilașii mei…și oare ce părinte poate spune că nu a greșit niciodată față de copiii lui …dragostea e dragoste, doar când o primești deși nu o meriți…dragostea e dragoste când  implică și sacrificii…dăriure de sine, jertfă dar și bucurie. Sa fim părinţi implicaţi înseamnă să creştem copii fericiţi. Să fim preocupaţi de dezvoltarea lor sănătoasă. Dar aceasta implică mult sacrificiu şi dăruire de sine.

Ne iubim oare copiii???  Cât îi iubim???  Cât știm să le spunem și să le dovedim asta???  Cât simt ei că este adevărat ceea ce spunem noi???

Părinţii implicaţi vor fi părinţi fericiţi şi la bătrâneţe.

Acum îmi mai vine în minte ce mi-a spus într-o zi o mamă care avea copiii mari și îi plecaseră toți de acasă. Îmi spunea ea: “Ține-ți copiii în brațe în fiecare zi.  Iubeste-i,  joacă-te cu ei, poveștește-le din copilăria ta, roagă-te cu ei, faceţi totul bucurându-vă împreună… Va veni vremea când nu vei mai avea pe cine ține în brațe… Vei vrea să spui cuiva ceva, dar nu vei mai avea cui…Vei vrea să știi că este cineva cu tine, dar casa va fi goală… Nu curățenia e cea mai importantă, serviciul sau cariera ta,  ci bucuria și destinul copiilor tăi, fericirea căminului tău…fericirea ta în final.”

M-am gândit mult la ce mi-a spus atunci… Am realizat și eu un lucru…nu le poți avea pe toate la superlativ… Dar trebuie să te bucuri de tot ce ai.

Deci bucurați-vă cu copiii, bucurați-vă de copiii și împreună creați o familie fericită.

Acum doar câteva gânduri aș vrea să le împărtășesc cu voi pentru a vă ajuta să fiţi părinţi implicaţi… Nu aș vrea să vă dau sfaturi.

Doar să vă amintesc câteva lucruri pe care fiecare părinte implicat poate să le facă pentru a crește copii fericiți  să o dezvolte și să o poată dărui înapoi.

  1. Spuneți copilui dvs. cât de mult îl iubiți. Cât de mult vă pasă de el și întoteauna dovediți aceasta cu faptele dvs. Exprimati-vă în cuvinte…facem multe lucruri pentru copiii nostri motivate de iubirea pentru ei … Dar ne e așa de greu să le spunem că îi iubim… Mai ales atunci când au făcut o boacănă și trebuie pedepsiți. Explicați-le că disciplinându-i continuați să îi iubiți… Nu le spuneți niciodată că nu merită să fie iubiți.
  2. Ascultaţi-vă copiii, chiar mici sau mai mari copiii au multă nevoie să fie ascultaţi, înţeleşi. Să se simtă apreciaţi, ajutaţi-ii să se exprime şi nu râdeţi de ideiile lor năştruşnice, nici de nereuşitele lor. Încurajaţi-i şi ajutaţi-i să îşi împlinească visele atunci când ei nu pot singuri.
  3. Jucaţi-vă cu copiii …atunci îi veţi înţelege mai bine. Vor simţi că chiar au preţ în ochii dvs. .Vor fi gata să fie lângă dvs.
  4. Nu strigaţi la copiii dvs. Ei sunt fiinţe atăt de fragile şi gingaşe…dacă le veti explica cu răbdare vor fi mult mai ascultători decât dacă veţi şipa la ei.
  5. Îmbratişaţi-i des şi apreciaţii pentru fiecare reuşită a lor… Iar când pierd învăţaţi-ii că şi atunci sunteţi alături de ei şi ca pot fi buni chiar dacă au pierdut, pot învăţa o lecţie şi atunci când pierd.
  6. Cântaţi, dansaţi, râdeţi cu copiii dvs. Este expresia bucuriei şi pe fata dvs şi pe faţa lor.
  7. Rugaţi-vă pentru copiii şi rugaţi-vă împreună cu copiii.  Vor şti că întotdeauna există o rezolvare orice ar fi. Şi astfel nu îşi vor pierde niciodată speranţa.
  8. Respectaţi-i şi învăţaţi-i să respecte pe cei din jurul lor. Vor şti astfel să se preţuiască şi pe ei şi pe cei din jurul lor.

 Sunt doar câteva gânduri care le aştern aici …gânduri care mi-au stăruit în minte în ultimul timp. Să nu credeţi că aş fi o mămică perfectă… Nu sunt şi mă doare ori  de câte ori copiii mei sufereă chiar din cauza mea. Dar de fiecare dată încerc tot mai  mult să mă corectez şi să nu mai repet greşelile.

 Dumnezeu să ne dea fiecareia înţelpciunea, răbdarea, umilinţa, dragostea, pacea,  bucuria, şi puterea de a face tot ceea ce ne stă în putinţă ca să creştem copiii fericiţi şi împliniţi… Şi ce poate fi mai frumos, şi ce poate un părinte să dorească mai mult în această lume…decât să trăim cu mulţumire şi împlinire în suflet.

  • Adaugă opinia ta