Teama de moarte

Teama de moarte, cred eu, o experimentează fiecare om la un moment dat. Unii trec peste ea o vreme și apoi o tot alungă până aproape de moarte, alții o rezolvă. ”Numai cine nu s-a născut nu trebuie să moară” scria pe undeva, iar oamenilor nu le place să se gândească la moarte.

Zilele acestea ne gândeam de ce se panichează oamenii așa de tare cu privire la această epidemie și ce ar putea să facă omul ca să stea liniștit. Apoi mi-am dat seama de ce ne temem noi oamenii așa de mult. Chiar și mulți așa ziși creștini se tem și sunt îngrijorați. Nu vreau să fiu ipocrită și eu sunt om și m-am analizat pe mine când mă cuprindea teama. Dar teama nu trebuie să pună stăpânire pe noi.

Vorbeam cu copiii noștri zilele acestea despre moartea de care suntem acum mai conștienți ca ieri, nu pentru că ea nu ar fi fost aici mereu, ci că noi toți ne-am lăsați furați de multe altele.

Moartea nu este sfârșitul vieții.

Am văzut prin iarnă la TED o prezentare foarte ciudată și interesantă… ( eu cred că merită vazută). Prezentatoarea spunea despre o regiune dintr-un anumit stat în care este o altă cultură a morții… ”Moartea nu este sfârșitul vieții” repeta în acea prezentare. Iar oamenii din acea zonă zi de zi erau conștienți de viața limitată de pe acest pământ, de prezența morții și pe credința în viața veșnică (așa cum o înțelegeau ei). Atunci am realizat că de fapt fiecare popor are o cultură a vieții și a morții, și fiecare familie are propria ei cultură despre viață și moarte.

Așadar în decursul vieții noi adunăm o serie de informații despre moarte și viață. În funcție de la cine am primit informațiile și ce informații am primit noi ne vom face o părere despre moarte și despre viață. Viața e viață și moartea e moarte pentru toți oamenii deopotrivă… însă unii cred una, alții cred altele.

 Teama de moarte de-a lungul civilizațiilor

Apare în foarte multe popoare și la multe persoane indiferent de starea materială. Dar nu putem să vorbim de moarte dacă nu vorbim și de viață. Pentru că moartea este considerată sfârșitul vieții pământești. Deci una din concluziile la care am ajuns eu, este că atitudinea în fața morții depinde de cum ai trăit pe pământ.

De ce teama de moarte pune stăpânire pe unii iar pe alții mai puțin? Aici sunt multe răspunsuri. Unii au avut de-a face cu moartea într-un mod prea tragic pentru ei încă de la vârste fragede și au rămas înfricoșați de acele evenimente. Alții se tem pentru că au prea multe planuri pentru viitor. Alții se tem că moartea celor apropriați le va afecta starea vieții și o vor duce greu apoi.

Analizându-mă pe mine când mă cuprindea teama vă pot spune 2 lucruri de care am fost conștientă și care m-au ajutat mult.

1. Am uitat de Cer!

   Teama de moarte mă cuprindea când ”uitam” sau îmi luam privirile de la veșnicie și mi se părea că totul se termină odată cu moartea. Când eram preocupată să tot fac lucruri în lumea asta, când eram absorbită de ”planurile mele minunate” de pe pământul ăsta mi se părea că pierd prea mult și parcă n-aș vrea să mor.

   Dar apoi mi-am ațintit privirea spre veșnicie. Doar câteva clipe să îți ridici privirea de la pământ și viața și moartea capătă altă culoare. Doar câteva clipe să privești cerul, munții, marea și perspectiva se schimbă. Mă gândeam în sinea mea. Dacă așa frumos este cerul acesta care are și nori,  dacă așa frumoase sunt înălțimile munților, marea și toate miracolele mării, farmecul științei și multe alte lucruri uimitoare din lumea aceasta… CÂT DE FRUMOASĂ POATE SĂ FIE VEȘNICIA???

   Biblia spune că nu putem pricepe cu mintea aceasta, dar sunt convinsă că va fi o veșnicie minunată, fermecătoare. Și nu doar frumoasă dar mai ales în relație cu Dumnezeu și fără frica pedepsei, fără teama păcatului.  Veșnicia e prea frumoasă în comparație cu lumea aceasta. Doar că noi nu ne mai gândim la ea și atunci ne cuprinde frica. Teama că vom pierde ce avem pe pământ și teama că nu știm unde ajungem ajung  ne stăpânesc apoi.

   Așadar ca să eliminați frica gândiți-vă la Cer. Gândiți-vă la veșnicie. Gândiți-vă la Dumnezeu! El este sursa vieții.  El este și dincolo de moarte. Căutați să Îl cunoașteți tot mai mult încă de pe aici.  Cu El ne vom întâlni toți.

2. Boala aduce cu ea și suferință

   O altă sursă de teamă era atunci când mă gândeam la suferință. Parcă aș evita cu orice preț suferința.  E grea, doare mult. Dar pe mine problema suferinței mă preocupă demult. Acum vă spun doar un gând. Suferința aduce desăvârșirea ființei umane. Dumnezeu l-a zdrobit pe Fiul Său prin suferință ca noi să fim desăvârșiți în ochii Lui.

   Suferința are în ea un rod binefăcător al cunoașterii de Dumnezeu. Acolo ești mai aproape de Dumnezeu.  Și El este mai aproape de tine. Acolo ai timp să privești la Dumnezeu. Te vei sătura la un moment dat să tot privești la suferința ta si apoi vei ridica privirea și Îl vei Întâlni pe Dumnezeu (asta dacă vrei să Îl asculți). Acolo în suferință  privirea și inima ta vor fi mai aproape de Dumnezeu, iar după aceea vei fi altfel.

   Dumnezeu spune că aurul este curățit prin foc. Suferința lucrează și ea în om așa cum nimic altceva nu poate lucra. Suferința este tot timpul grea pentru om. Nimeni nu râde în suferință, sau să treacă neschimbat pe acolo. Dar să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea putere să avem privirile ațintite la El în acele zile ale suferinței. Să ne bucurăm de prezența Sa. Acolo unde este prezent Dumnezeu, El lasă pacea și binecuvântarea Sa!

   De suferință au parte toți oamenii.

   Important este dacă ne lăsăm lucrați de suferință sau dacă ne îndepărtam de Dumnezeu crezând că prin ceea ce trecem este prea nedrept pentru noi sau că noi nu meritam asta.  Nu uitați că Dumnezeu este Dumnezeu și pentru că EL ESTE Dumnezeu, nu pentru că El face ce vrem noi. Planurile Lui sunt desăvârșite și dacă încă nu credeți asta e timpul să vă mai gândiți odată.

   Dumnezeu să vă mângâie ( și să ne mângâie pe toți) în toate suferințele noastre și să nu uităm că ”suferințele noastre de o clipă nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare.” Să ne arătăm dar credincioși și să rămânem lângă Dumnezeu în toate clipele și El va fi cu noi!

   Teama de moarte este umbra care se așterne peste veșnicie și ne împiedică să avem credință în Dumnezeu. Așezați acolo credință, umbra va dispărea și se vor ivi raze de speranță și pace!