Este o realitate a vremurilor actuale tragedia tăcută din casele noastre, în care copiii sunt neglijați și privați de elementele esențiale ale vieții, încă din primii ani de viață. Consecințele se văd bine mai ales la copiii care au pășit pe porțile grădiniței și ale școlii. Vedem atît de des copii dezechilibrați emoțional, fără acces la părinți sau cu acces limitat la părinți care lucrează și iar lucrează, alimentație nesănătoasă, lipsă de somn, distracții nesănătoase pe computer, dorința excesivă de plăceri instatanee.
Adesea părinții dau vina pe școli, pe sistemele de educație, neglijând faptul ca bazele unei vieți sănătoase se așează în familie și mai ales în primii ani de viață.
Atașamentul matern din primii ani de viață până la grădiniță, este esențial pentru echilibrul emoțional al copilului și totuși mulți părinți aleg să plece de lângă pruncii lor de la câteva luni, alergând după bani…Când cea mai mare nevoie a copilului este să fie ținut în brațe de părinții lui. Aleg să ” îl așeze în brațele unui străin sau ale bunicilor”.
Să nu ne uităm în ograda altuia….să nu dăm vina pe sistem, pe școli, pe grădinițe… copilul are nevoie de brațele părinților și de dragostea lor.
Dar cum să creștem copii echilibrați și sănătoși, când noi adulții ne plămădim cu mâinile noastre tragedia din casele noastre, neglijând copiii și ținând în ” brațe” tableta sau telefonul sau volanul unei mașini scumpe, sau chiar bani mulți… știe fiecare ce ține în mâini. Când noi alegem să stăm ore nesfârșite în fața computerului, ore nenumărate în fața televizorului la tot felul de filme și emisiuni nocive pentru creier și pentru familie.
Si nu doar noi suntem pierduți în lumea aceasta, ci încet sau cu pași grăbiți se vor pierde și copiii noștri… se vor pierde în descurajare și instabilitate emoțională, în adicții de droguri, alcool sau jocuri. Se vor pierde în mreaja tragică a bolilor mintale, a suferințelor psihice ….și în final îi veți vedea după niște gratii a unui spital de psihiatrie sau penitenciar.
Statisticile tulburărilor mintale la copii sunt îngrozitoare: fiecare al cincilea copil are tulburări mintale; tulburarea deficitului de atenție a crescut cu 43%; depresia la adolescenți a crescut cu 37%; rata sinuciderii în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani a crescut cu 200%.
Se vor pierde…pentru că brațele părinților sunt prea ocupate să adune fală și mândrie și nu mai sunt întinse către copiii lor.
Să îi susțină, să îi îndrepte, să îi încurajeze, să îi ridice când au căzut. Mâinile ne sunt prea ocupate pentru a mai fi întinse câtre semeni, iar inima ne este prea plină de mândrie și grandoare și nu mai încape un gram de compasiune, un gram de milă, sau de altruism.
Nu, nu vorbim de alții…vorbim de noi. De mine părintele ce stau în casă cu copiii mei și nu deschid o carte să le citesc, sau nu îmi fac timp să le văd chipul și frământările pentru că sunt prea ocupată să fiu un părinte modern. Da un părinte distras de la responsabilitățile de părinte și preocupat să fiu prietenul copilului, preocupat să ofer copilului ce vrea el, nu ce este bine. Preocuparea este pentru a răsfăța copiii și ale permite ce vor ei; alimente nesănătoase, jocuri distructive, fără obligații sau responsabilități.
Dar oare se poate să educăm o generație de copii în condițiile acestea? Sigur că nu!
Dacă vrem să creștem copii sănătoși și să oprim tragedia tăcută din casele noatre – trebuie să ne întoarcem la lucrurile care știm că dau rezultat. Nu e chiar prea târziu!
Iată ce putem face!
1. Primul pas este să ne trezim și să înțelegem că noi suntem părintele copilului și nu prietenul lui! Să îi învătăm pe copii să fie responsabili și independenți, să îi ajutăm să treacă prin eșecuri și să depășească obstacolele vieții.
2. Oferiți-le suficient timp să se plictisească, să își dezvolte creativitatea, nu îi împovărați permanent cu distracții și timp ocupat. Creierul lor va găsi variante constructive să alunge plictiseala dacă nu le puneți repede în mână gadget-urile
3. Fiți disponibili pentru ei, Învățați-ii să își trăiască și să își exploreze emoțiile, să învețe să socializeze, să își depășească fricile și să își accepte eșecurile.
4. Ajutați-i să viseze la lucruri mari și să muncească pentru visele lor. Dați-le exemple și fiți voi înșivă exemple pentru ei. Cel mai mare impact în viața unui copil este puterea exemplului.
5. Nu vă temeți să le refuzați cerințele sau lucrurile care nu corespund necesităților lor și fiți atenți la nevoile lor reale. Fiți mereu prezenți pentru îmbrațișări, pentru corectări, fiți acolo alături de ei chiar când trec prin văile adânci ale descurajărilor.
Prin toate acestea nu spun altceva decât ” FIȚI PĂRINȚI ” pentru copiii voștri și lumea va fi alta! Nu e prea târziu…începeți de astăzi!
Altfel tragedia din casele noastre, prin neglijarea copiilor va deveni tragedia țării și va afecta generații la rând!
