Desincronizarea senzorială la copii

Un copil începe să cunoască lumea din exteriorul său, dar și pe cea din interiorul său cu ajutorul simțurilor. Cele 8 simțuri (mirosul, văzul, auzul, gustul, simțul tactil, simțul vestibular, simțul proprioceptiv și cel interoceptiv) îi oferă informații de care are nevoie, în primul rând pentru a supraviețui și în al doilea rând pentru a-l ajuta să învețe cum să se comporte în societate.

Când copilul realizează o activitate el folosește mai multe simțuri în același timp. Corpul primește informațiile din mediul exterior și interior prin intermediul simțurilor și le integrează la nivelul creierului pentru a oferi un răspuns complex.

Acest proces este cheia interacțiunii eficiente a copilului cu mediul și primește “pe loc” un răspuns: ce se petrece, unde, de ce, ce este important și ce nu, cum trebuie să reacționeze în situații diferite.

Integrarea senzorială este procesul neurologic care organizează senzațiile și ajută copilul să își folosească corpul eficient în raport cu mediul înconjurător.

 Ce este desincronizarea senzorială?

Desincronizarea senzorială la copii (sau tulburarea de procesare senzorială) este incapacitatea  creierului de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a avea o activitate normală în viața de zi cu zi. Astfel este afectat comportamentul copiilor, felul lor de a învăța, de a se mișca, de a intra in relații cu cei din jur sau de a se raporta la sine. Adesea este greu de recunoscut comportamentul copilului cu desincronizare senzorială, fiind pus pe seama hiperactivității, dizabilităților de învățare sau problemelor emoționale.

La copii cu autism manifestările desincronizării de procesare senzorială, variază de la un copil la altul. Astfel, unii copii pot fi extrem de sensibili la anumiți stimuli (hipersensibilitate), și reacționează cu anxietate sau disconfort intens la un mediu obișnuit. Alții au o insensibilitate la anumite senzații (hiposensibilitate) și pot avea comportamente riscante sau autodistructive care le pot pune viața în pericol.

Este important să acordăm o atenție deosebită evaluării, deoarece multe simptome de desincronizare senzorială se aseamănă cu simptomele altor tulburări des întâlnite la vârsta copilăriei (ADHD, ADD, autismul, sindromul Asperger, dislexia, etc), însă nu trebuie confundate. Realitatea este, că prezența simptomelor de desincronizare senzorială accentuează simptomele tulburărilor cu care coexista.

Cum recunoaștem desincronizarea senzorială? Caracteristici generale

Copilul poate fi foarte sensibil și receptiv, sau poate fi foarte puțin receptiv la senzații de atingere, mișcare, la sunete sau imagini. Poate avea un nivel de activitate neobișnuit de ridicat sau neobișnuit de scăzut. Poate fi impulsiv, agitat, neatent și ușor de distras.

Desincronizarea senzorială poate avea grade de intensitate diferite de la un copil la altul, în funcție de simțul sau simțurile afectate. Aceasta poate perturba comportamentul și abilitățile sociale, procesul de învățare, dezvoltarea copilului. Desincronizarea senzorială se manifestă diferit la nivelul fiecărui simț. Unii copii pot avea o sensibilitate ridicată față de anumiți stimuli (cum ar fi cei tactili: să nu suporte să fie atinși) sau dimpotrivă, ei pot avea unele simțuri subdezvoltate (cad, se lovesc foarte tare, le curge sânge, dar nu simt nimic; nu schițează niciun gest).

Desincronizarea senzorială a simțului tactil

Se poate manifesta prin următoarele comportamente:

• nu suportă să fie atins, îmbrățișat sau să evită anumite materiale sau haine;
• are nevoie de anumite senzații tactile și de aceea pipăie tot timpul diferite suprafețe, obiecte și persoane.
• copilul nu simte nimic când cade, chiar dacă se lovește, se ridică și merge mai departe de parcă nimic nu s-a întâmplat.
• are nevoie de atingeri sau îmbrățișări ferme,
• alții au sensibilitate crescută la atingeri sau pupici (îi împinge pe ceilalți pentru a evita apropierea);
• refuză activități în care se poate murdări (gătit, pictat, etc.);
• evită anumite texturi ale hainelor (plânge mereu când este schimbat de haine);
• evită anumite alimente din cauza texturii;
• refuză baia, spălatul pe dinți sau tunsul.
• copilul devine agitat și dorește să meargă desculț pe suprafețe precum iarba, nisipul, covorul ori linoleumul
• sau merge pe vârfuri ca să minimizeze contactul cu pielea

Desincronizarea senzorială a simțului auditiv

Se poate manifesta diferit astfel:

• copilul își acoperă urechile când cineva vorbește pe un ton mai ridicat sau când aude anumite sunete,
• la polul opus au nevoie să asculte muzică sau să scoată tot felul de sunete, să țipe.
• apropie urechea de sunetele care îi plac,
• poate asculta la nesfârșit un sunet plăcut pe care îl tot repetă
• copilul este deranjat de vibrațiile mașinii de spălat sau ale mașinilor de pe șosea.

Desincronizarea senzorială a simțului vizual

Se poate manifesta astfel:

• copilul poate să nu suporte lumina, anumite culori, camerele încărcate de stimuli,
• sau la polul opus copilul caută anumiți stimuli vizuali (privește becul, anumite linii sau modele de pe obiecte).
• nu pot suporta privirea celorlalți.

Desincronizarea senzorială a simțului olfactiv (miros) și a celui gustativ

Se pot manifesta astfel:

• copilul refuză anumite alimente (copilul vomită atunci când insistăm să mănânce ceva),
• nu este întotdeauna sigur de ce are in gură, dacă a mestecat suficient, pentru a fi pregătit de înghițit alimentul si adesea se poate îneca
• îi este foarte dificil să mănânce o mâncare moale, sau o mâncare zgrunțuroasă, crocantă, sau o mâncare caldă sau rece.
• copilul are dificultăți în înghițirea alimentelor,
• refuză să se spele pe dinți,
• refuză să mănânce ceva datorită mirosului mâncării respective.
• la polul opus alți copii cu hiposensibilitate olfactivă și gustativă îi determină să lingă obiectele,
• copilul nu distinge mirosurile neplăcute care de obicei îi deranjează pe ceilalți,
• miroase excesiv obiectele sau oamenii cu care vine în contact.

Desincronizarea senzorială a simțului vestibular

Se poate manifesta prin:

• dificultăți de coordonare, echilibru și mișcare voluntară.
• copilul pare ca fiind lipsit de coordonare, neîndemânatic,
• refuză să meargă pe bicicletă sau să urce scările unui tobogan
• adoră să se plimbe cu mașinași plânge când se termină
• îi place să fie aruncat în aer, să îi plac mișcările bruște.
• refuză activități fizice – alergat, mers pe bicicletă, dans;
• are rău de mașină, avion sau lift;
• cere mereu suport fizic de la părinți sau frați;
• stă cu capul în jos timp îndelungat,
• îi place să se legene îndelung în hamac,
• este inconfortabil pe scări – se ține de pereți sau balustrade
• evită leagănele sau toboganele.
• nu îi place să fie învârtit, sau
• altor copii le place să se învârtă în cerc
• unii copii sunt foarte dezorientați când se rostogolesc
• alții preferă rostogolirea și senzațiile care le primește rostogolindu-se

Desincronizarea senzorială a simțului proprioceptiv

Se poate manifesta diferit astfel:

• copilul are dificultăți de coordonare, se mișcă greu,
• preferă să nu facă activități sau
• alții simt nevoia de a se mișca încontinuu, de a sări continuu, de a-și mișca picioarele când stau pe scaun.
• poate fi rigid, necoordonat și stângaci, căzând și împiedicându-se frecvent;
• se lovește de alte persoane sau obiecte;
• mestecă manșete, gulere, creioane și alte obiecte necomestibile;
• are dificultăți la urcat sau coborât scări;
• manipulează obiectele atât de tare încât se rup.
  

  Modalități de manifestare a suprasolicitării senzoriale – desincronizarea senzorială

  Crizele de suprasolicitare – desincronizarea senzorială la copii

  Crizele de suprasolicitare senzorială apar când copilul  nu mai poate controla suprasolicitarea senzorială la nivelul unui simț sau a mai multor simțuri deodată. Aceste crize  apar de obicei deoarece copilul nu poate procesa multitudinea de stimuli care l-au copleșit. După un asemenea moment de suprasolicitate și pierderea temporară a controlului  copilul poate avea o stare de oboseală cronică și poate fi ușor apatic ca semn al epuizării.

  Crizele de suprasolicitare senzorială se pot manifesta în comportamente ce  vor variază de la un copil la altul. Unii copii sunt foarte verbali, alții plâng și alții devin mai agresivi, alții pot îngheța într-o situație pur si simplu ca paralizați, inerți.

  Fuga

  Fuga este un răspuns involuntar al copilului la incapacitatea de gestionare a suprasolicitării senzoriale. Atunci când copilul este supraîncărcat senzorial, el va  încerca să scape de sursa care îl stresează (sunete, lumini etc) prin fuga necontrolată. În cazul copiilor cu autism aceasta poate deveni un factor de risc putându-și  pune viața în pericol. Sau dacă nu poate ieși fizic din încăpere alergând brusc, poate încerca să se ascundă.

  Oprire (îngheț)

  Oprirea din cauza supraîncărcării senzoriale înseamnă de obicei că individul tace și doar încetează să proceseze informații. De obicei, persoana nu va mai răspunde.

  Comportamente stereotipe

  Unii copii pot avea mișcări cum ar fi balansarea sau legănarea. Copiii suprasolicitați senzorial fac aceste mișcări pentru a încerca să se calmeze, ca mecanism compensatoriu al suprasolicitării. Stereotipiile copilului (comportamentele auto-stimulante și repetitive) îl ajută pe copil să evite situațiile care sunt mult prea tensionate pentru el.

  Pentru un copil care suferă de hipersensibilitate senzorială multitudinea de informații senzoriale sunt de neprocesat și îl destabilizează emoțional manifestându-se comportamental în diverse forme.

Desincronizarea  senzorială la copii are un impact major asupra vieții copilului și interferează cu procesul de învățare. Este important ca la evaluare să se aibă în vedere comportamentele care pot avea ca și cauză o astfel de disfuncție.