Simțul tactil la copii și posibile tulburări de comportament
Copiii cunosc lumea din jur și se adaptează mediului în care trăiesc cu ajutorul simțurilor. Chiar dacă la prima vedere totul pare simplu, la nivelul creierului se realizează activități de adaptare complexe. Creierul integrează informațiile de la mai multe simțuri pentru a oferi un răspuns comportamental și emoțional adaptat.
Simțul tactil la copii joacă un rol major în cunoașterea și adaptarea la mediu încă din primele luni de viață. Sugarul și copiii mici au nevoie de stimulare tactilă constantă pentru a se dezvolta în raport cu mediul.
Simțul tactil la copii îi conectează cu lumea din jur, fie că ei ating ceva intenționat, fie că sunt atinși de ceva. Întotdeauna copilul este atins de ceva… aerul, vântul ne atinge, picioarele ating pământul. Celulele senzitive receptoare sunt prezente pe toată suprafața corpului. Receptorii tactili sunt mai denși și mai senzitivi în zonele fără păr a corpului.
Simțul tactil la copii le oferă informații importante pentru conștientizarea corporală, vorbire și mult alte aspecte importante pentru adaptarea la mediu.
Funcțiile simțului tactil la copii.
Iată câteva din funcții pentru simțul tactil la copii:
- de apărare – ne avertizează cu privire la posibile pericole pentru a nu ne răni.
- de plăcere – în urma unor senzații tactile individul se relaxează și se simte foarte bine (mângâierea, masajul).
- de cunoaștere – în relație cu alți stimuli oferă o imagine complexă a mediului înconjurător.
- de adaptare – la mediul interior și la situațiile de viață.
- contribuie la percepția de sine – împreună cu simțul proprioceptiv ne ajută să avem o percepere subconștientă a părților componente ale corpului și modul în care acestea funcționează toate împreună.
- comunicare și însușirea limbajului verbal și non verbal.
Simțul tactil la copii contribuie semnificativ și în:
- planificarea acțiunilor și activităților zilnice
- discriminarea vizuală a obiectelor
- însușirea și dezvoltarea vorbirii și a limbajului
- învățarea școlară
- abilități sociale de viață
- confortul psihic și emoțional
- conștientizarea corporală
Creierul integrează în permanență informațiile primite de la simțul tactil cu informațiile primite de la celelalte simțuri pentru a oferi un răspuns de adaptare la mediu. Datorită acestui fapt, afectarea simțului tactil la copii poate duce la afectarea mai multor arii în viața unui copil. Unii copii care au afectat simțul tactil pot avea și dificultăți de învățare, dificultăți de coordonare, dificultăți de limbaj, tulburări alimentare sau slabe abilități sociale.
Simțul tactil la copii și posibile afectări în dezvoltare
Unele din aceste comportamente sunt normale la copii de vârste mici. Însă când comportamentele persistă și la vârste mai mari și îi afectează dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională este recomandat să consultați un specialist.
1. Afectarea psihomotricității fine și psihomotricității grosiere.
Simțul tactil la copii împreună cu simțul proprioceptiv oferă informații cu privire la părțile corpului, la modul cum acestea conlucrează împreună și cu mediul înconjurător. Copilul care are deficiențe de procesare senzorială a simțului tactil, nu își poate conștientiza bine propriul corp, și se simte disconfortabil când trebuie să facă mișcare.
Astfel, copilul poate prezenta probleme de coordonare a activităților motorii pe care trebuie să le facă. De la acțiunile de îmbrăcat-dezbrăcat, mâncatul cu tacâmurile, spălatul pe dinți, scrisul la școală sau orice activitate care implică cea mai mică coordonare și mișcare motorie.
Unii copii pot fi afectați și în mișcarile grosiere. Le poate fi dificil să alerge și să prindă pe cineva, să urce scările, să se dea pe bicicletă sau alte activități care implică mai multe secvențe de coordonare.
2. Afectarea limbajului.
Din primele luni de viață cele mai multe informații despre lumea din jur sunt experimentate cu ajutorul simțului tactil. Pe măsură ce copilul crește începe să distingă și limbajul verbal al celor din jur.
Pentru a înlesni o învățare facilă, la vârste mici cuvintele se asociază cu imagini, acțiuni, obiecte, oameni, locuri. Simțul tactil la copii contribuie semnificativ în dezvoltarea limbajului.
Copilul desincronizat senzorial tactil evită senzațiile tactile și pierde astfel ocaziile de a-și dezvolta limbajul verbal. Pe de altă parte o slabă coordonare a propriului corp și a acțiunilor îi poate afecta și capacitatea de a produce și de a ordona sunetele necesare vorbirii. Astfel unii copii vorbesc mai greu sau au un limbaj greu de înțeles.
3. Învățarea școlară.
Știm cu toții căci, copilul învață prin explorare și curiozitate. Bucuria de a descoperi lucruri noi este baza de cunoaștere pe tot parcursul vieții. Datorită deficiențelor de coordonare a propriului corp și întârzierii limbajului, unii copii cu deficiențe tactile pot întâmpina probleme majore în învățarea și adaptarea școlară.
Majoritatea disciplinelor școlare necesită mișcare, coordonare și manipularea unor obiecte și instrumente. Pentru copilul cu simțul tactil afectat, senzațiile tactile pot fi neplăcute și îi distrag atenția de la învățare.
Uneori nu poate manevra anumite instrumente necesare învățării. Copilul nu are încredere în sine și emoțiile negative îi fac dificil tot procesul de învățare. Copilul face eforturi foarte mari pentru a dobândi abilități de comunicare, abilități de socializare și abilități de învățare școlară.
4. Planificarea activităților și acțiunilor zilnice.
Unii copii cu simțul tactil afectat vor părea copii dezorganizați și neîndemânatici. Creierul lor caută să evite senzațiile neplăcute, astfel pot uita sau evita să facă anumite acțiuni. Își pot uita anumite lucruri pentru că nu le place senzația tactilă la anumite texturi. Evită să facă anumite activități pentru că le este greu să își coordoneze mișcările.
5. Abilitățile emoționale și sociale.
Unii copii hiperreactivi la senzațiile tactile evită de obicei îmbrățișările și contactul fizic. Uneori pot sta la distanță pentru a se proteja de posibile atingeri.
Unii copii subreactivi pot părea indiferenți sau nepăsători la atingeri și îmbrățișări. Ei nu reușesc să dea o importanță semnificativă acestor acțiuni și par indiferenți și insensibili la atingerile celorlalți.
Datorită acestor acțiuni neînțelese de ceilalți, copiii cu deficiențe de procesare a simțului tactil pot părea niște ciudați. Ei nu prea reușesc să stabilească prietenii cu alți copii și nu pot să interpreteze corect emoțiile și acțiunile celorlalți copii.
Am descris aici (Tulburări de comportament la copii) o structurare (clasificare) a deficiențelor de procesare senzorială. Este important să înțelegeți modul diferit în care creierul procesează informația primită de la stimuli.
Vom reda mai jos posibile comportamente întâlnite la unii copii cu deficiențe de procesare senzorială. Un copil poate avea unul sau mai multe din comportamentele descrise.
Acestea sunt enumerate doar cu scop descriptiv și nu sunt criterii de diagnostic. Rețineți că doar medicul poate pune un diagnostic în urma unui consult și a unei evaluări psihologice.
Posibile comportamente ale copilului hiperreactiv la simțul tactil.
- Evită îmbrățișările și reacționează negativ (uneori plânge chiar la atingeri ușoare, devenind ostil și agresiv în astfel de circumstanțe).
- Este supărat când plouă sau bate vântul. Aceste senzații îi produc o ”durere”.
- Reacționează foarte intens sau chiar exagerat la cele mai mici lovituri fizice.
- Refuză să bată din palme (bravo!!) sau să bată palma cu alți copii ori să facă activități de grup sau alte activități ce implică contact fizic.
- Nu îi place și evită să facă baie. Unii copii plâng foarte tare la duș. Apa este prea ”dureroasă” pentru pielea lor sensibilă.
- Se obișnuiește cu anumite haine, obiecte, tacâmuri și le vrea doar pe acelea. Nu îi plac hainele noi și evită contactul cu ele.
- Nu îi place să se murdărească pe mâini sau pe față. Evită orele de desen, pictură sau lucru manual.
- Îi este dificil să stabilească relații cu alte persoane deoarece se teme de atingeri. Se retrage și se joacă singur și poate fi foarte deranjat când cineva îi invadează spațiul.
- Evită contactul cu animalele de companie sau este foarte agresiv cu acestea. Nu îi plac atingerile fine de la blana animalelor.
Posibile comportamente ale copilului subreactiv la simțul tactil.
- Nu își dă seama că este murdar pe față sau pe mâini, ciufulit sau cu hainele murdare.
- Nu manifestă reacții la durere când se lovește sau prezintă reacții diminuate în raport cu durerea provocată.
- Nu simte atingerile decât dacă sunt foarte puternice.
- Nu reacționează la mâncarea picantă, fierbinte, sau acidă.
- Este indiferent sau insensibil la atingeri și îmbrățișări și nu simte atingerile decât dacă acestea sunt foarte puternice.
- Nu sesizează schimbările de temperatură. Nu realizează când îi este frig sau când este prea cald.
- Nu prea este interesat de lumea din jur și nu este dornic să exploreze lucruri. Necesită stimulare puternică pentru a fi interesat de obiecte din mediul exterior.
Posibile comportamente ale copilului care tânjește după senzații tactile.
- Simte nevoia să atingă și să pipăie toate lucrurile. Are anumite obiecte pe care adoră să le atingă sau să le mângâie.
- Îi place să fie gâdilat și adoră atingerile ferme.
- Își pipăie sau își mușcă propria piele.
- Își scoate frecvent șosetele, papucii sau hainele și îi place să simtă mediul din exterior. Merge desculț și adoră acest lucru.
- Preferă apa foarte fierbinte sau foarte rece și este foarte rezistent la caniculă sau la ger.
- Este insistent în relațiile cu ceilalți. Se apropie de ei foarte mult să îi mângâie sau să îi atingă pe haine.
Posibile comportamente ale copilului cu diferențe de discriminare tactilă.
- Nu reușește să își dea seama doar prin atingere de diferențele dintre obiecte și are nevoie să le și vadă în același tip pentru a distinge forma, textura, mărimea etc.
- Are o slabă conștientizare a propriului corp. Încurcă papucii, se îmbracă cu dificultate, încurcă obiectele care le are în mână.
- Se poziționează în așa fel încât să aibă cât mai mare control vizual al împrejurimilor.
- Nu își poate imagina lucruri sau acțiuni, are percepția și imaginația limitate.
- Este dezordonat și dezorganizat.
- Evită experiențele tactile și nu se inițiază de bună voie în acțiuni.
Simțul tactil la copii – diagnosticarea problemei.
Dacă ați observat la copilul dvs unele din comportamentele menționate mai sus, sau dacă aveți o bănuială căci copilul nu este dezvoltat ca ceilalți copii de vrâsta lui și este afectat de aceasta, nu adoptați strategia ” lasă că o să treacă” și nici ” așteptăm să vedem ce va fi”. Nu așteptați pentru că lucrurile nu se vor așeza de la sine.
Diferențele de procesare senzorială îi afectează profund viața și copilul face eforturi foarte mari pentru a fi funcțional. Cu trecerea timpului probleme sale pot fi tot mai mari și viața lui va deveni tot mai grea, iar recuperarea terapeutică de lungă durată.
Mergeți și faceți o evaluare psihologică la copil sau un consult psihiatric. Mai bine să vă fi înșelat iar copilul să nu aibă nici o problemă decât să interveniți târziu. Astăzi există metode de reabilitare pentru diferite afecțiuni și ar fi păcat să lăsați copilul să se chinuie singur în neputințele sale.
Simțul tactil la copii – Terapia tulburărilor de comportament
Nu este o terapie general valabilă pentru toți copiii. Psihologul specialist vă va face recomandări în funcție de rezultatele evaluării psihologice. Astfel că fiecare intervenție terapeutică vă fi personalizată pentru nevoile copilului la momentul respectiv.
Pentru copilul cu deficiențe de procesare senzorială este indicat să urmeze un program de terapie individualizat pe mai multe tipuri de terapie. Cum spuneam mai sus toată viața copilului desincronizat senzorial este afectată. Astfel copilul poate avea nevoie de psihoterapie, kinetoterapie, logopedie și integrare neuro-senzorială.
Toate aceste terapii trebuie încununate cu abilități și metode specifice în creșterea copiilor cu nevoi speciale.
Simțul tactil la copii – Metode specifice în creșterea copiilor cu nevoi speciale.
1. Acordați atenție copilului.
De cele mai multe ori părinți care au un copil cu anumite nevoi speciale se focusează doar pe problemă și nu pe copil. Fiți conștienți căci copilul dvs are și multe talente și abilități. Încercați să vă cunoașteți cât mai profund copilul și să evoluați împreună cu el.
Uneori părinții rămân blocați în problema copilului și nu mai au ochi să observe cum crește, cum se dezvoltă și ce evoluții realizează în timp. Focusați-vă și pe talentele copilului și creșteți abilitățile sale.
2. Anticipați reacțiile sale.
Cu cât veți cunoaște mai bine propriul copil cu atât veți putea să îi fiți de ajutor. Da, la început este foarte greu, dar acest lucru vă va ajuta să stabiliți o relație bună cu copilul dvs. Anticipați crizele emoționale, și ajutați-l să le conștientizeze și pe măsură ce crește să și le controleze sau să le evite. Dezvoltați împreună cu copilul strategii de a face față emoțiilor și situațiilor neplăcute înainte ca acestea să se întâmple.
3. Empatizați cu copilul.
Încercați să înțelegeți emoțiile copilului și să înțelegeți punctul lui de vedere. Asigurați-l că vă pasă de emoțiile lui și că sunteți alături de el să le poată depăși. Învățați-l pe copil să își restabilească autocontrolul oferindu-i posibilități de relaxare și detensionare.
4. Structurați programul zilnic.
Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor fundamentale ale copilului oferiți-i stabilitate și rutine zilnice. Astfel copilul va ști când are timpul lui liber și poate să și-l petreacă cum vrea el. Va ști că va petrece timp cu părinții sau că va trebui să facă anumite activități necesare vieții independente.
Așteptați un timp până copilul se va obișnui cu programul. Nu voi fi întotdeauna dornici să respecte programul, dar fiți consecvenți și respectați ceea ce ați stabilit. Când intervin anumite schimbări în program anunțați-l și explicați-ii care sunt schimbările. Acest lucru îl v ajuta și când va deveni un adult responsabil.
5. Aveți așteptări realiste.
Copilul are uneori comportamente ciudate. Uneori se comportă exemplar alteori refuză să facă anumite lucruri. Amintiți-vă că este doar un copil și creierul lui este încă în dezvoltare și mai are multe de învățat.
Nu uitați că și dvs acum ca adult mai aveți încă comportamente de refuz și multe neplăceri pe care ați dori să le evitați. Aceste lucruri pot fi normale atât timp cât sunt limitate în timp și nu îl afectează pe termen lung.
6. Disciplina copilului.
Când trebuie să disciplinați copilul asigurați-vă căci cunoașteți bine problema și nu din spusele altora. Spuneți ce anume vă deranjează la copil și oferiți-ii variante de comportamente dorite.
Prin acest articol am intenționat să aduc câteva clarificări despre afectarea simțului tactil la copil și posibile tulburări de comportament cauzate de această desincronizare senzorială. Dacă sunteți neliniștit cu privire la comportamentul copilului cel mai bine este sa consultați un specialist. Sănătate multă și numai bine tuturor!
Photo by Alexander Grey: https://www.pexels.com/photo/a-kid-with-multicolored-hand-paint-1148998/
Bibliografie:
Cunoștințe de specialitate dobândite dea lungul timpului
